tonare - explicat in DEX

tonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TONÁRE s. f. 1. Acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat de cerneală. 2. (Fot.) Virare. – Din ton².

tonare (Dicționar de neologisme, 1986)
TONÁRE s.f. (Poligr.) Acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat subțire de cerneală. [< ton, după germ. Tonen].

tonare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TONÁRE s. f. 1. acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat subțire de cerneală. 2. (fot.) virare (4). (după germ. Tonen)

tonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tonáre s. f., g.-d. art. tonắrii

tonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TONÁRE s. f. 1. Acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat de cerneală. 2. (Fot.) Virare. — Din ton².