tologi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (
Reg.)
1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦
Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ.
2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din
ucr. toločyty.