tolbă - explicat in DEX

tolbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÓLBĂ, tolbe, s. f. 1. Un fel de geantă atârnată la șold, în care se păstrează merindele, vânatul etc. 2. Toc în care se păstrau săgețile. [Var.: (pop.) tórbă s. f.] – Din bg., scr. torba.

tolbă (Dicționaru limbii românești, 1939)
tólbă f., pl. e (var. din torbă). Vest. Torbă, săculeț (de dus vînatu ucis). Toc de pele [!] de ținut săgețĭ. Boccea de marfă: cu tolba´n spate. – Vechĭ și tulbă.

tolbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tólbă s. f., g.-d. art. tólbei; pl. tólbe

tolbă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tolbă f. 1. săculeț de săgeți; 2. sac de piele în care se aruncă vânatul ucis: vânâtorul o svârli sângerată în tolba sa OD.; 3. boccea de marfă: cu tolba în spinare. [Vechiu-rom. tolbă, tulbă, pungă și tolbă de săgeți, probabil identic cu torbă).

tolbă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÓLBĂ, tolbe, s. f. 1. Geantă atârnată la șold, în care se păstrează merindele, vânatul etc. 2. Toc în care se păstrau săgețile. [Var.: (pop.) tórbă s. f.] — Din bg., sb. torba.