tocană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOCÁNĂ, tocane, s. f. Mâncare cu sos făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă (și cu adaos de cartofi); mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. – Din
magh. tokány.tocană (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)tocánă, -e, s.f. – (gastr.) Mămăligă; făină de mălai fiartă în apă cu sare. Termen utilizat doar în satele de pe Mara și Codru, până în Vad și Săpânța; coleșă (pe Iza și Vișeu) (ALR 1971: 519). Termen atestat doar în Maramureș și Sătmar; în restul țării se folosește invariabil mămăligă (ALR 1965: 1111). – Din magh. tokány (MDA).
tocană (Dicționaru limbii românești, 1939)tocánă f., pl.
e (d.
a toca; d. rom. vine ung.
tokány, tocană). Un fel de mîncare din carne tăĭată în bucățele de 2-3 centimetri și prăjită în sos cu ceapă.
Ban. Maram. Mămăligă. – În Trans. și
cricală. V.
papricaș.tocană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tocánă s. f.,
g.-d. art. tocánei; pl. tocánetocană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tocană f. mâncare din bucăți de carne cu ceapă și grăsime. [V.
oca].
tocană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOCÁNĂ, tocane, s. f. Mâncare cu sos făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă (și cu adaos de cartofi); mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. — Din
magh. tokány.