tizăroi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
tizărói, -oaie, (tizeroi), s.f. – (bot.) Plantă cățărătoare ce crește în pădure, pe trunchiuri de arbori (Papahagi 1925): „M-or jeli și mândrele…/ În tri joi, cu tizăroi” (Bârlea 1924 I: 106). – Probabil din tisă sau tisar.