tiz - explicat in DEX

tiz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIZ, -Ă, tizi, -e, s. m. și f. Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta; omonim (2). – Din sl. tizŭ.

tiz (Dicționaru limbii românești, 1939)
tiz, -ă adj. (vsl. tĭzŭ, tiz, cu acelașĭ nume, tŭžde, tij, asemenea; rus. tëzka, tiz). Care are acelașĭ nume de botez. V. și tir 2.

tiz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tiz s. m., pl. tizi

tiz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tiz m. cel ce poartă acelaș nume de botez cu altul: este și tiz cu unul PANN. [Slav. TĬZŬ, de nume].

tiz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIZ, -Ă, tizi, -e, s. m. și f. Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta; omonim (2). — Din sl. tizŭ.