țistui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚISTUÍ, țistuiesc, vb. IV.
1. Tranz. și
intranz. A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”). ♦
Tranz. A domoli, a potoli (pe cineva).
2. Intranz. (Despre gloanțe) A șuiera. –
Țist +
suf. -ui.