tirs (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIRS, tirsuri, s. n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viță de vie și având în vârf un con de pin, cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei care îl însoțeau.
2. Inflorescență în formă de con de brad. – Din
fr. thyrse.tirs (Dicționar de neologisme, 1986)TIRS s.n. 1. Toiag lung cu care era înfățișat zeul Bachus, împodobit cu frunze de iederă și de viță de vie și în vârf cu un con de pin.
2. (
Bot.) Inflorescență în formă de con de brad. [Pl.
-suri. / < fr.
thyrse, lat.
thyrsus, gr.
thyrsos].
tirs (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIRS s. n. 1. toiag împodobit cu frunze de viță, de iederă și în vârf cu un con de pin, purtat de zeul Dionysos; ferulă (1). 2. inflorescență în formă de con de brad. (< fr.
thyrse, lat.
thyrsus, gr.
thyrsos)
tirs (Dicționaru limbii românești, 1939)*tirs n., pl.
urĭ (vgr.
thýrsos). Bastonu bacantelor (un băț cu cucuruz de brad în vîrf și învălătucit în viță și ederă).
Bot. Așezarea florilor în forma cucuruzuluĭ de brad, ca la liliac, castan ș. a.
tirs (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tirs s. n.,
pl. tírsuritirs (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tirs n.
1. Mit. suliță, împrejmuită cu viță și iederă, cu care bacantele erau înarmate;
2. Bot. dispozițiunea florilor în formă de piramidă, ca la liliac.
tirs (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIRS, tirsuri, s. n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viță-de-vie și având în vârf un con de pin, cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei care îl însoțeau.
2. Inflorescență în formă de con de brad. — Din
fr. thyrse.