tiristor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIRISTÓR, tiristoare, s. n. (
Electron.) Dispozitiv semiconductor constituit din patru regiuni de conductibilități alternate, care poate fi comutat din starea blocată în stare de conducție și invers. – Din
engl.,
fr. thyristor.tiristor (Dicționar de neologisme, 1986)TIRISTÓR s.n. (
Electr.) Element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care pot bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. [Et. incertă].
tiristor (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIRISTÓR s. n. element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care poate bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. (< engl., fr.
thyristor)
tiristor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIRISTÓR, tiristoare, s. n. (
Electron.) Dispozitiv semiconductor cu trei electrozi (anod, catod și electrod), funcționând ca o diodă semiconductoare cu electrod de comandă. — Din
engl.,
fr. thyristor.