tiriachiu - explicat in DEX

tiriachiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii adj. (Înv.) Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). [Pr.: -ri-a-] – Din tc. tiryaki.

tiriachiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tiriachíu (înv., reg.) (-ri-a-) adj. m., f. tiriachíe; pl. m. și f. tiriachíi

tiriachiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tiriachiu a. și m. care bea afion, beat, amețit de vin: la dânsele mă uitam tiriachiu, în cap cu fumul PANN [Turc. TIRIAKI, băutor de opiu].

tiriachiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii, adj. (înv. și reg.) Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). [Pr.: -ri-a-] — Din tc. tiryaki.