tiriac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIRIÁC, s. n. Preparat medicinal care conține opiu, întrebuințat în trecut ca anestezic. [
Pr.:
-ri-ac] – Din
tc. tiryak.tiriac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tiriác (-curi), s. n. – Preparat medicinal cu opiu. –
Var. teriac. Mr. tiriacă. Gr. θηριάϰι, prin intermediul
tc. (
arab.)
tiriak (Șeineanu, II, 362),
cf. bg.,
sb. terijak. –
Der. teriachiu, s. m. (opioman; bețiv), din
tc. tiriaki, înv.tiriac (Dicționaru limbii românești, 1939)tiriác, V.
teriac.tiriac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tiriác (anestezic) (
înv.,
pop.)
(-ri-ac) s. n.tiriac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tiriac n. electuar preparat cu afion:
și (macul) amețește firea ca un tiriac PANN. [Turc. TIRIAK, narcotic].
tiriac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIRIÁC s. n. (
înv. și
pop.) Preparat medicinal care conține opiu, folosit în trecut ca anestezic. [
Pr.: -
ri-ac] — Din
tc. tiryak.