tirbușon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIRBUȘÓN, tirbușoane, s. n. Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mâner, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticlă; rac
2. – Din
fr. tire-bouchon.tirbușon (Dicționar de neologisme, 1986)TIRBUȘÓN s.n. Dispozitiv metalic în formă de spirală, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticle. [< fr.
tirebouchon].
tirbușon (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIRBUȘÓN s. n. dispozitiv metalic în formă de spirală folosit pentru scoaterea dopurilor de la sticle. (< fr.
tire-bouchon)
tirbușon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tirbușón (-oáne), s. n. – Mic dispozitiv de scos dopuri. –
Var. tirbușon. Fr. tire-bouchon.tirbușon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tirbușón s. n.,
pl. tirbușoánetirbușon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIRBUȘÓN, tirbușoane, s. n. Ustensilă casnică formată dintr-o spirală metalică cu un mâner, folosită pentru a scoate dopurile de plută de la sticle; rac
2. —- Din
fr. tire-bouchon.