tiraniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIRANIZÁ, tiranizez, vb. I.
Tranz. A trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran (
2); a asupri, a teroriza. ♦
Fig. A chinui, a obseda. – Din
fr. tyranniser.tiraniza (Dicționar de neologisme, 1986)TIRANIZÁ vb. I. tr. A trata cu cruzime pe cineva, a asupri; a teroriza. ♦ (
Fig.) A chinui, a obseda. [< fr.
tyranniser].
tiraniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIRANIZÁ vb. tr. a trata cu cruzime pe cineva; a asupri, a teroriza. ◊ (fig.; despre idei, sentimente etc.) a chinui. (< fr.
tyranniser)
tiraniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tiranizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tiranizeázătiraniza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIRANIZÁ, tiranizez, vb. I.
Tranz. A trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran (
2); a asupri, a teroriza. ♦
Fig. A chinui, a obseda. — Din
fr. tyranniser.