tipo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÍPO s. n. (
Fam.) Tipografic. – Din
fr. typo.tipo (Dicționar de neologisme, 1986)TIPO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „imprimat”, „matriță”; „exemplar”, „model”, „tip”. [< fr.
typo-, it.
tipo-, cf. gr.
typos].
tipo (Dicționar de neologisme, 1986)TÍPO s.n. invar. (
Fam.) Tipografie. [< fr.
typo].
tipo (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÍPO s. f. (fam.) tipografie. (< fr.
typo)
tipo (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tipo s. n. sg. tipografie
tipo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!típo (
fam.)
adj. invar.tipo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÍPO adj. invar. (
Fam.) Tipografic. — Din
fr. typo.