tipesă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIPÉSĂ, tipese, s. f. (
Fam. și
peior.) Persoană de sex feminin (cu relații și comportări dubioase). – Din
fr. typesse.tipesă (Dicționar de neologisme, 1986)TIPÉSĂ s.f. (
Fam.; peior.) Femeie, individă (de proastă calitate); tipă (
1) [în DN]. [< fr.
typesse].
tipesă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIPÉSĂ s. f. (peior.) femeie, individă (de proastă calitate). (< fr.
typesse)
tipesă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tipesă, tipese s. f. (peior.) femeie cu relații și comportament dubioase
tipesă (Dicționaru limbii românești, 1939)*tipésă f., pl.
e (d.
tip).
Fam. Iron. Damă (nu prea serioasă).
tipesă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tipésă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. tipései; pl. tipésetipesă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIPÉSĂ, tipese, s. f. (
Fam.) Persoană de sex feminin (cu relații și comportări dubioase). — Din
fr. typesse.