tins - explicat in DEX



tins (Dicționaru limbii românești, 1939)
tins, -ă adj. Vechĭ. Întins: acolo era tins săĭvanul pașiĭ și corturile (Let. 2, 53). Azĭ. Nord. A se duce tins, a se duce întins, de-a dreptu (rev. I. Crg. 13, 160).

Alte cuvinte din DEX

TINOV TINOS TINOROI « »TINTA TINTAR TINTAS