tinos - explicat in DEX

tinos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TINÓS, TINOÁSĂ, tinoși, -oase, adj. (Reg.) Plin de tină, murdărit cu tină; noroios. – Tină + suf. -os.

tinos (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
tinós, -oasă, adj. – 1. Noroios. 2. Murdar; cu haine murdare sau nespălate; jegos, hâros, zoios (ALR 1971: 299). – Din tină „noroi” + -os.

tinos (Dicționaru limbii românești, 1939)
tinós, -oásă adj. (d. tină). Rar azĭ. Noroĭos.

tinos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tinós (înv., reg.) adj. m., pl. tinóși; f. tinoásă, pl. tinoáse

tinos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TINÓS, -OÁSĂ, tinoși, -oase, adj. (înv. și reg.) Plin de tină, murdărit cu tină; noroios. — Tină + suf. -os.