tinichigiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TINICHIGÍU, tinichigii, s. m. Meseriaș, muncitor care lucrează sau repară obiecte de tinichea, sârmă, bare metalice etc. – Din
tc. tenekeci.tinichigiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tinichigíu s. m.,
art. tinichigíul; pl. tinichigíi, art. tinichigíii (-gi-ii)tinichigiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tinichigiu m. meșter care lucrează și acopere casele cu tinichea. [Turc. TENEKEDJY].
tinichigiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TINICHIGÍU, tinichigii, s. m. Meseriaș, muncitor care lucrează sau repară obiecte de tinichea, sârmă, bare metalice etc. — Din
tc. tenekeci.tinichigiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)tinichigíŭ m. (turc.
tenekeci). Lucrător de tinichea. – În nord
teneche-.