tinichigerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TINICHIGERÍE, tinichigerii, s. f. 1. Meseria tinichigiului.
2. Atelierul sau prăvălia tinichigiului. –
Tinichigiu +
suf. -erie.tinichigerie (Dicționaru limbii românești, 1939)tinichigeríe f. (d.
tinichigiŭ). Meseria și atelieru tinichigiuluĭ. – În nord
teneche-.tinichigerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tinichigeríe s. f.,
art. tinichigería, g.-d. art. tinichigeríei; (ateliere)
pl. tinichigeríi, art. tinichigeríiletinichigerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tinichigerie f. prăvălia tinichigiului.
tinichigerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TINICHIGERÍE, (
2)
tinichigerii, s. f. 1. Meseria tinichigiului.
2. Atelierul sau prăvălia tinichigiului. —
Tinichigiu +
suf. -
erie.