tingire (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)TINGÍRE, tingiri, s.f. Vas de aramă sau de fontă în care se gătește mâncare.
tingire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TINGÍRE, tingiri, s. f. Vas adânc (de aramă sau de fontă) în care se gătește mâncarea. – Din
tc. tencere.tingire (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tingíre (-ri), s. f. – Vas în care se gătește mîncare. –
Mr. tengire, tingire. Tc. tencere (Șeineanu, II, 360; Lokotsch 2066; Ronzevalle 67),
cf. ngr. τεντζέρης,
bg.,
sb. tengere.tingire (Dicționaru limbii românești, 1939)tingíre f. (turc.
tenceré; ngr.
tendzéri și
téndzeres, bg.
tenğera, -ğura). Un fel de vas de aramă (maĭ mare de cît [!] tigaĭa) în care se face de obiceĭ dulceață.
Spoim tingirĭ (saŭ ob.
spoĭ´tingirĭ), strigătu pin [!] care Țiganiĭ spoitorĭ îșĭ anunță trecerea. V.
cratiță.tingire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tingíre s. f.,
g.-d. art. tingírii; pl. tingíritingire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tingire f. vas de metal pentru fiertul bucatelor:
și-a găsit tingirea capacul (proverb). [Turc. TENDJERÈ, castron].
tingire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TINGÍRE, tingiri, s. f. Vas adânc (de aramă sau de fontă) în care se gătește mâncarea. — Din
tc. tencere.