tilincuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TILINCÚȚĂ,tilincuțe, s. f. Diminutiv al lui tilincă. – Tilincă + suf. -uță.
tilincuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tilincúță s. f., g.-d. art. tilincúței; pl. tilincúțe
tilincuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TILINCUȚĂ,tilincuțe, s. f. Diminutiv al lui tilincă. — Tilincă + suf. -uță.