tiliaceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TILIACÉU, tiliacee, s. n. (La
pl.) Familie de plante lemnoase sau (rar) erbacee, al căror tip este teiul
(Tilia); (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival)
Plantă tiliacee. [
Pr.:
-li-a-] – Din
fr. tiliacées.tiliaceu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TILIACÉU, -ÉE, tiliacei, -ee, adj. Care face parte din familia teiului. ♦ (Substantivat,
n.; la
pl.) Familie de arbori al căror tip este teiul; (și la
sg.) arbore care face parte din această familie. [
Pr.:
-li-a-] –
Fr. tiliacées.tiliaceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*tiliacéŭ, -ée adj. (lat.
tiliáceus, d.
tilia, teĭ).
Bot. Din familia teĭuluĭ. S. f. pl. Plante din familia teĭuluĭ (de ex.,
juta).