tigvă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÍGVĂ, tigve, s. f. 1. (
Pop.) Craniu, țeastă; (
depr.) cap;
p. ext. ins, individ.
2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv
(Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (
2). ◊
Expr. Cap de tigvă = om prost. [
Var.: (
reg.)
tívgă s. f.] – Din
bg.,
scr. tikva.tigvă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tígvă (-ve), s. f. – Dovleac, bostan (Lagenaria vulgaris). –
2. Vas făcut dintr-un bostan gol. –
3. Bidon, ploscă. –
4. Cap, devlă. –
5. Hîrcă, craniu. –
Var. tidvă, titvă, tivgă, tivdă, tiugă. Sl. tyky „tigvă” (Miklosich,
Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 409; Tiktin; Iordan,
BL, VIII, 123; Petrovici,
Dacor., X, 35),
cf. sl. tykvi, bg.,
sb. tikva, pol. tykwa, rus. tykva (Vasmer, III, 160).
Tigvă și
tivgă circulă în principal în
Munt.,
tidvă și
tidvá în
Mold.,
tiugă în
Olt. De la această ultimă
var. ar putea fi un dublet
teucă (
var. teică),
s. f. (vas de lemn, ciutură; albie, canal; canal mic la moara de făină), insuficient explicat de Tiktin (de la
tei), de Diculescu,
Elementele, 468 (din
gr. τεῦχος „instrument, covată”) și de Scriban (din
tc. tekne);
cf. teaucă, s. f. (cotei; vorbăreț), explicabil semantic plecînd de la zgomotul produs de apa morii sau mai precis de titirezul ei. Nu este clară legătura cu
treucă, var. de la
teucă?
tigvă (Dicționaru limbii românești, 1939)tígvă, V.
tivdă.tigvă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tígvă s. f.,
g.-d. art. tígvei; pl. tígvetigvă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tigvă f. V.
tidvă.tigvă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIGVĂ, tigve, s. f. 1. (
Pop.) Craniu, țeastă; (
depr.) cap;
p. ext. ins, individ.
2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (
Lagenaria vulgaris);
p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (
2). ◊
Expr. Cap de tigvă = om prost. [
Var.: (
reg.)
tívgă s. f.] — Din
bg.,
sb. tikva.