tigroaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIGROÁICĂ, tigroaice, s. f. Femela tigrului; tigresă. ♦ Epitet dat unei femei energice, impulsive, crude. –
Tigru +
suf. -oaică.tigroaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tigroáică (ti-groai-) s. f.,
g.-d. art. tigroáicei; pl. tigroáicetigroaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIGROÁICĂ, tigroaice, s. f. Femela tigrului; tigresă. ♦ Epitet dat unei femei energice, impulsive, crude. —
Tigru +
suf. -
oaică.