țigară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIGÁRĂ, țigări, s. f. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (
1). ◊
Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta; trabuc. – Din
germ. Zigarre.