tifos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÍFOS, tifosuri, s. n. Nume dat mai multor boli febrile, infecțioase și epidemice;
a) febră tifoidă;
b) tifos exantematic,
v. exantematic; c) pestă bovină. – Din
ngr. tifos, fr. typhus.tifos (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÍFOS s. n. nume dat mai multor boli febrile infecțioase și epidemice produse de bacterii din grupul salmonelelor, caracterizate prin adinamie, torpoare, somnolență. (< ngr.
tifos, fr.
typhus)
tifos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tifós (-suri), s. n. – Boală gravă transmisă de păduchi.
Ngr. τύφος (
sec. XIX,
cf. Gáldi 261) bși
fr. typhus.tifos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TÍFOS1 s. n. Nume generic dat mai multor boli infecțioase și epidemice:
a) febră tifoidă;
b) tifos exantematic;
c) pestă bovină. –
Fr. typhus (
lat. lit. typhus).
tifos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TIFÓS, -OÁSĂ, tifoși, -oase, adj. (
Înv.) Care ține de tifos, privitor la tifos; tific. – Din
tifos1.tifos (Dicționaru limbii românești, 1939)*tífos n., pl.
urĭ (vgr.
týphos, fum, abur, mîndrie, stupoare, toropeală. V.
stufat).
Med. O grea boală febrilă molipsitoare care seamănă cu frigurile tifoide și cu cele eruptive și maĭ ales cu pojaru. Se produce acolo unde e sărăcie și îmbulzeală și se vindecă cu băĭ recĭ, chinină, vin tonic, alcool, cafea ș. a.
tifos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tífos s. n.,
pl. tífosuri tifos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tifos n. lângoare, friguri pernicioase și contagioase. [Gr. mod.].
tifos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÍFOS, tifosuri, s. n. Nume dat mai multor boli febrile, infecțioase și epidemice:
a) febră tifoidă;
b) tifos exantematic,
v. exantematic; c) pestă bovină. — Din
ngr. tifos, fr. typhus.