tifon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIFÓN, tifoane, s. n. Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară;
spec. fâșie din această pânză, întrebuințată la pansamente. –
Cf. engl. tiffany.tifon (Dicționar de neologisme, 1986)TIFÓN1 s.n. Țesătură de bumbac, întrebuințată mai ales la pansamente. [Cf. engl.
tiffany].
tifon (Dicționar de neologisme, 1986)TIFÓN2 s.n. Aparat de producere a semnalelor acustice, cu ajutorul vaporilor sau aerului comprimat. [< engl.
tyfon].
tifon (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIFÓN1 s. n. țesătură subțire și foarte rară de bumbac, pentru pansamente. (după engl.
tiffany)
tifon (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIFÓN2 s. n. aparat de producere a semnalelor acustice cu ajutorul vaporilor sau al aerului comprimat. (< engl.
tyfon)
tifon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tifón (-ónuri), s. n. – Pînză subțire pentru pansamente.
Engl. tiffany (Tiktin).
tifon (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Tifon =
Typhon.tifon (Dicționaru limbii românești, 1939)1) *tifón n., pl.
oane (engl.
tiffany). Un fel de țesătură foarte rară cu care se acopere [!] lucrurile ca să fie ferite de muște (fr.
organdi). V.
gaz 2.tifon (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *tifón n., pl.
oane (fr. engl.
typhon, d. chinezu
tafang, tafung, supt [!] infl. latinuluĭ
typhon, -ónis, vgr.
typhón, vîrtej, sorb, uragan). Uragan în extremu Orient (maĭ ales între Ĭuliŭ și Novembre [!]). – Și
taĭfún, pl.
urĭ (germ.
taifun, d. chinezu
teĭfun). V.
ciclon.tifon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tifón s. n.,
pl. tifoáne