țidulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIDÚLĂ, țidule, s. f. (
Pop. și
fam.) Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (și servind ca permis, ca dovadă, ca chitanță etc.); bilet. – Din
ucr. cidula, pol. cedula.