tiară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIÁRĂ, tiare, s. f. 1. Coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale.
2. Mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate. [
Pr.:
ti-a-] – Din
fr. tiare, lat. tiara.