tezaurar - explicat in DEX

tezaurar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar.

tezaurar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tezaurár m. (lat. thesaurarius). Cămăraș, funcționar care primește și distribue [!] baniĭ statuluĭ. – Și trezorier (fr. trésorier).

tezaurar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tezaurár (înv.) (-za-u-) s. m., pl. tezaurári

tezaurar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tezaurar m. cel ce primește și distribue banii (mai ales la militari).