textologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEXTOLOGÍE s. f. Disciplină filologică aplicată la studiul comparat al textelor unor opere literare sau de altă natură, pentru stabilirea versiunii definitive corecte, autentice, în vederea republicării operelor în ediții postume. – Din
rus. tekstologhia.textologie (Dicționar de neologisme, 1986)TEXTOLOGÍE s.f. Disciplină a filologiei care are ca obiect pregătirea pentru tipar a textelor clasice în forma lor autentică. [Gen.
-iei. / cf. rus.
tekstologiia < lat.
textus – text, gr.
logos – studiu].
textologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEXTOLOGÍE s. f. disciplină filologică, pregătirea pentru tipar a textelor clasice în forma lor autentică. (< rus.
tekstologiia)
textologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)textologíe s. f.,
art. textología, g.-d. textologíi, art. textologíeitextologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEXTOLOGÍE s. f. Disciplină filologică aplicată la studiul comparat al textelor unor opere literare sau de altă natură, pentru stabilirea versiunii definitive corecte, autentice, în vederea republicării operelor în ediții postume. — Din rus.
tekstologhia.