teugă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEÚGĂ, teuge, s. f. Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj. – Din
fr. teugue.teugă (Dicționar de neologisme, 1986)TÉUGĂ s.f. Partea acoperită de la prora sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, locuințe pentru echipaj. [< fr.
teugue].
teugă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEÚGĂ s. f. (mar.) punte deasupra punții principale, la proră, care se întinde dintr-un bord în altul și în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, locuințe pentru echipaj. (< fr.
teugue)
teugă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)téugă (teu-) s. f.,
g.-d. art. téugei; pl. téugeteugă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÉUGĂ, teuge, s. f. Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj. [
Acc. și:
teúgă] — Din
fr. teugue.