teucă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÉUCĂ s. f. v. teică.teucă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)teúcă, teuci, (teică), s.f. – „Lemn scobit în care se păstrează vopseaua (de obicei neagră), cu care se marchează stâlpii înainte de fasonare„; are forma unui vas cu pereți groși, de formă dreptunghiulară (circa 10 cm), cu un mâner de lemn la un capăt, pentru prindere (Nistor 1977). – Cf. teică.
teucă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)teucă f. 1. V.
teică; 2. jghiab de fântână.
teucă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÉUCĂ s. f. v. teică.