tetreà - explicat in DEX

tetrea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TETREÁ, tetrele, s. f. (Înv.) Dulceață (de chitră). – Din tc. tetre.

tetrea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tetreá (-éle), s. f. – Dulceață de chitră. Tc. titre (Șeineanu, II, 359).

tetrea (Dicționaru limbii românești, 1939)
tetreá f., pl. ele (turc. tetre, kitre). Sec. 19. Dulceața de chitru.

tetrea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tetreá (înv.) (te-trea) s. f., art. tetreáua, g.-d. art. tetrélei; pl. tetréle, art. tetrélele

tetreà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tetreà f, dulceață de chitră: tetrea de chitră și diferite vutci GHICA. [Turc. TETRÈ].

tetrea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TETREÁ, tetrele, s. f. (înv.) Dulceață (de chitră). — Din tc. tetre.