tetravalent - explicat in DEX

tetravalent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are patru valențe. – Din fr. tétravalent.

tetravalent (Dicționar de neologisme, 1986)
TETRAVALÉNT, -Ă adj. (Despre corpuri simple) Care are valența 4. [< fr. tétravalent, cf. gr. tetra – cu patru, lat. valere – a valora].

tetravalent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TETRAVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 4; cvadrivalent (2). 2. prevăzut cu patru cromozomi. (< fr. tétravalent)

tetravalent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tetravalént, -ă adj. (tetra- și valent). Chim. Care are 4 valențe: corp tetravalent.

tetravalent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tetravalént (te-tra-) adj. m., pl. tetravalénți; f. tetravaléntă, pl. tetravalénte

tetravalent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența patru. — Din fr. tétravalent.