tetrarh - explicat in DEX

tetrarh (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TETRÁRH, tetrarhi, s. m. 1. Guvernatorul unei tetrarhii. 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque.

tetrarh (Dicționar de neologisme, 1986)
TETRÁRH s.m. 1. Guvernatorul unei tetrarhii. 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. [< lat., gr. tetrarches < tetra – patru, archos – șef].

tetrarh (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TETRÁRH s. m. 1. guvernator al unei tetrarhii. 2. titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. (< fr. tétrarque, lat. tetrarches, gr. tetrarkhes)

tetrarh (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!tetrárh (te-trarh) s. m., pl. tetrárhi

tetrarh (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TETRÁRH, tetrarhi, s. m. (în Imperiul Roman) Suveran sau guvernator al unui sfert de regat ori al unei provincii. ♦ Fiecare dintre cei patru membri ai unei tetrarhii. — Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque.