tetrapodie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TETRAPODÍE, tetrapodii, s. f. (
Lit.) Metru (
3) antic compus din patru picioare (
9). – Din
fr. tétrapodie, engl. tetrapody.tetrapodie (Dicționar de neologisme, 1986)TETRAPODÍE s.f. Metru ritmic în prozodia greacă, constând din două dipodii de același fel. [Gen.
-iei. / < fr.
tétrapodie, cf. gr.
tetrapodia <
tetra – cu patru,
pous – picior].
tetrapodie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TETRAPODÍE s. f. metru ritmic în prozodia greacă constând din două dipodii de același fel. (< fr.
tétrapodie, gr.
tetrapodia)
tetrapodie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TETRAPODÍE, tetrapozi, s. f. Metru (
3) antic compus din patru picioare (
9). — Din
fr. tétrapodie, engl. tetrapody.