tetrapod - explicat in DEX

tetrapod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TETRAPÓD¹, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.

tetrapod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TETRAPÓD², -Ă, tetrapozi, -de, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode.

tetrapod (Dicționar de neologisme, 1986)
TETRAPÓD, -Ă adj., s.n. Patruped. // s.n. 1. Piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. Bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, folosit pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. [Pl. -ozi, -ode. / < fr. tétrapode(s), cf. gr. tetra – cu patru, pous – picior].

tetrapod (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TETRAPÓD s. n. 1. piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. (< gr. tetrapodos)

tetrapod (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tetrapód (-oáde), s. n. – Piedestal cu patru picioare. – Var. tratapod. Ngr. τετράποδος (Candrea).

tetrapod (Dicționaru limbii românești, 1939)
tetrapód n., pl. oade (ngr. tetrápodon, pupitru, lit. „cu patru picĭoare”. V. calapod). Analog, pupitru portativ pe care se pune evanghelia cînd se citește în mijlocu bisericiĭ.

tetrapod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tetrapód¹ (te-tra-) adj. m., pl. tetrapózi; f. tetrapódă, pl. tetrapóde

tetrapod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tetrapód² (animal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóde

tetrapod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tetrapód³ (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri

tetrapod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tetrapod n. măsuță pe patru picioare pe care stă icoana hramului ori sfânta evanghelie. [Gr. mod.].