tetrametru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TETRAMÉTRU, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a câte două picioare (patru metri). – Din
fr. tétramètre.tetrametru (Dicționar de neologisme, 1986)TETRAMÉTRU s.m. Vers clasic greco-latin compus dintr-o serie de patru metri (patru grupe a câte două picioare). [< fr.
tétramètre, cf. gr.
tetrametron <
tetra – patru,
metron – măsură].
tetrametru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TETRAMÉTRU s. m. vers clasic greco-latin din patru unități metrice trisilabice sau șase bisilabice. ◊ vers din patru unități metrice. (< fr.
tétramètre)
tetrametru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tetramétru (te-tra-me-tru) s. m.,
art. tetramétrul; pl. tetramétri, art. tetramétriitetrametru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TETRAMÉTRU, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a câte două picioare (patru metri). — Din
fr. tétramètre.