tetramer (Dicționar de neologisme, 1986)
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
tetramer (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TETRAMÉR, -Ă adj. 1. constituit din patru părți. 2. (zool.) format din patru metamere. (< fr. tétramère)