tetralogie - explicat in DEX

tetralogie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TETRALOGÍE, tetralogii, s. f. Serie de patru piese de teatru (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții greci o prezentau la concursuri. ♦ P. ext. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comună. – Din fr. tétralogie.

tetralogie (Dicționar de neologisme, 1986)
TETRALOGÍE s.f. (Ant.) Reunire de patru piese (trei tragedii și o dramă satirică), pe care poeții greci le prezentau la concursurile publice instituite cu ocazia diverselor sărbători. ♦ Serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o idee comună. [Gen. -iei. / < fr. tétralogie, cf. gr. tetralogia < tetra – patru, logos – vorbire].

tetralogie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TETRALOGÍE s. f. 1. (ant.) reunire de patru piese (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții tragici greci le prezentau la concursurile publice. 2. serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o temă comună. 3. tetradă (1). (< fr. tétralogie)

tetralogie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tetralogíe (te-tra-) s. f., art. tetralogía, g.-d. art. tetralogíei; pl. tetralogíi, art. tetralogíile

tetralogie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TETRALOGÍE, tetralogii, s. f. Serie de patru piese de teatru (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții greci o prezentau la concursuri. ♦ P. ext. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comună. — Din fr. tétralogie.