teslim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)teslím (-muri), s. n. – Predare. –
Mr. tislime, megl. teslim. Tc. (
arab.)
teslim (Roesler 604; Șeineanu, III, 122; Ronzevalle 65),
cf. ngr. τεσλίμι,
bg.,
sb. teslim. –
Der. teslimarisi, vb. (a preda),
sec. XIX,
înv.teslim (Dicționaru limbii românești, 1939)teslím și
-mát n., pl.
urĭ (turc. ar.
teslim, pl.
-mat).
Vechĭ. Predare:
a face teslimu mărfiĭ.