terorist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare.
2. S. m. și
f. Persoană care terorizează; partizan, adept al terorismului. – Din
fr. terroriste.terorist (Dicționar de neologisme, 1986)TERORÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care terorizează; (adept) al terorismului. [< fr.
terroriste].
terorist (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERORÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al terorismului. (< fr.
terroriste)
terorist (Dicționaru limbii românești, 1939)*teroríst, -ă s. (d.
teroare). Partizan al unuĭ regim de teroare (ca la 1793-94 în Francia):
teroriștiĭ fură răsturnațĭ și urmărițĭ după 9 Termidor. Adj.
Ziarele teroriste.terorist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teroríst adj. m.,
s. m.,
pl. teroríști; adj. f.,
s. f. terorístă, pl. terorísteterorist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare.
2. S. m. și
f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. — Din
fr. terroriste.