termotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMOTÉHNICĂ s. f. 1. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice.
2. Ramură a fizicii care cuprinde problemele de căldură și termodinamică. – Din
fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik.termotehnică (Dicționar de neologisme, 1986)TERMOTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. [Gen.
-cii. / cf. fr.
thermotechnique, germ.
Thermotechnik / < gr.
thermos – cald,
techne – meșteșug].
termotehnică (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMOTÉHNICĂ s. f. ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. (< fr.
thermotechnique)
termotehnică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)termotéhnică s. f.,
g.-d. art. termotéhniciitermotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMOTEHNÍCĂ s. f. 1. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice.
2. Ramură a fizicii care cuprinde problemele de căldură și termodinamică. — Din
fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik.