termostat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMOSTÁT, termostate, s. n. 1. Aparat automat sau instalație care servește pentru reglarea și menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere internă, instalat în circuitul apei de răcire.
2. Incintă în care se menține o temperatură constantă în vederea efectuării unor operații tehnologice, a desfășurării în anumite condiții de temperatură a unor procese chimice sau biologice etc. – Din
fr. thermostat.termostat (Dicționar de neologisme, 1986)TERMOSTÁT s.n. 1. Aparat care servește la menținerea unei temperaturi prestabilite; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere internă, instalat în circuitul apei de răcire.
2. Aparat, încăpere unde există o temperatură constantă. [< fr.
thermostat, cf. gr.
thermos – cald,
statos – stare].
termostat (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMOSTÁT s. n. 1. aparat, instalație pentru controlul și reglarea automată a temperaturii într-o încăpere sau într-un sistem tehnic; termoregulator. 2. spațiu în care se menține o temperatură constantă. (< fr.
thermostat)
termostat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!termostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n.,
pl. termostátetermostat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMOSTÁT, termostate, s. n. 1. Aparat automat sau instalație care servește pentru reglarea și menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere internă, instalat în circuitul apei de răcire.
2. Incintă în care se menține o temperatură constantă în vederea efectuării unor operații tehnologice, a desfășurării în anumite condiții de temperatură a unor procese chimice sau biologice etc. — Din
fr. thermostat.