termoplastic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. – Din
fr. thermoplastique.termoplastic (Dicționar de neologisme, 1986)TERMOPLÁSTIC, -Ă adj. (
Despre substanțe) Care devine plastic sub influența căldurii și a presiunii. ♦ (
Despre o materie plastică) Care nu-și modifică proprietățile la acțiunea repetată a temperaturilor înalte. [Cf. fr.
thermoplastique].
termoplastic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMOPLÁSTIC, -Ă adj. (despre materiale solide) care, încălzit la înmuiere și apoi răcit, nu-și modifică structura. (< fr.
thermoplastique)
termoplastic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)termoplástic (-mo-plas-) adj. m.,
pl. termoplástici; f. termoplástică, pl. termoplásticetermoplastic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. — Din
fr. thermoplastique.