termochimie - explicat in DEX

termochimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico-chimice. – Din fr. thermochimie.

termochimie (Dicționar de neologisme, 1986)
TERMOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază cantitatea de căldură absorbită sau dezvoltată în cursul reacțiilor chimice. [Gen. -iei. / cf. fr. thermochimie].

termochimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERMOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază efectele termice ce însoțesc reacțiile chimice. (< fr. thermochimie)

termochimie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*termo-chimíe f. (vgr. thermós, cald, și chimie). Partea chimiĭ care se ocupă de cantitățile de căldură puse în joc la combinațiunĭ.

termochimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
termochimíe s. f., g.-d. art. termochimíei

termochimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico-chimice. — Din fr. thermochimie.