teritorialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERITORIALITÁTE s. f. (În sintagma)
Teritorialitatea legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică, cu unele excepții, tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său sau infracțiunilor săvârșite pe acest teritoriu. [
Pr.:
-ri-a-] – Din
fr. territorialité.teritorialitate (Dicționar de neologisme, 1986)TERITORIALITÁTE s.f. Condiția de a face parte din teritoriul unui stat. [Pron.
-ri-a-. / cf. fr.
territorialité].
teritorialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERITORIALITÁTE s. f. 1. zonă de suveranitate a unui stat. ♦ ă legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică tuturor cetățenilor aflați pe teritoriul său. 2. instinct de delimitare și apărare a teritoriului unui animal sau grup de animale. (< fr.
territorialité)
teritorialitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*teritorialitáte f. (d.
teritoriŭ). Condițiunea de a face parte din teritoriu unuĭ stat. V.
exteritorialitate.teritorialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teritorialitáte (-ri-a-) s. f.,
g.-d. art. teritorialitắțiiteritorialitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERITORIALITÁTE s. f. 1. (în sintagma)
Teritorialitatea legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică, cu unele excepții, tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său.
2. Instinct de delimitare, recunoaștere și apărare a teritoriului. [
Pr.:
-ri-a-] — Din
fr. territorialité.