terigen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din
fr. terrigène.terigen (Dicționar de neologisme, 1986)TERIGÉN, -Ă adj. 1. (
Liv.) Născut, apărut din pământ.
2. (
Despre depozite marine) Format din materiale aduse de pe uscat. [< fr.
terrigène].
terigen (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERIGÉN, -Ă adj. 1. născut, apărut din pământ. 2. (despre depozite marine) din materiale aduse de pe uscat. (< fr.
terrigène)
terigen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)terigén adj. m.,
pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéneterigen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. — Din
fr. terrigene.