terțină - explicat in DEX

terțină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina.

terțină (Dicționar de neologisme, 1986)
TERȚÍNĂ s.f. 1. Poezie cu formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul și al treilea din strofa următoare. ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. 2. (Rar; liv.) Ternă. [< it. terzina].

terțină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERȚÍNĂ s. f. strofă din trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul și al treilea din strofa următoare; poezie din astfel de strofe. (< it. terzina)

terțină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*terțínă f., pl. e (it. terzina). Strofă de treĭ versurĭ (ca´n Divina Commédie a luĭ Dante). V. terțet.

terțină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
terțínă (poezie) s. f., g.-d. art. terțínei; pl. terțíne

terțină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
terțină f. stanță de trei versuri: Divina Comedia a lui Dante e scrisă în terține.

terțină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. — Din it. terzina.